Băutul cafelei a devenit unul dintre cele mai banale obiceiuri ale noastre. O bei în zorii zilei, când nici nu te-ai dezmeticit prea bine după o noapte prea scurtă. O bei la birou, ca parte din rutina zilnică. O bei acasă, în weekendurile liniștite, ascunși - tu și partenerul - în confortul canapelei din sufragerie sau pe terasă, în aerul acela special, de duminică. Și o mai bei probabil la amurg, dacă e decafeinizată, doar așa…pentru că simți nevoia să te alinți. (Mmm, pe asta nu aș numi-o chiar cafea!)
Dar dincolo de efectul cafelei, pentru mine contează foarte mult întreaga experiență: atmosfera, locul, oamenii. Și în mod cert experiența unei cafele nu este completă fara mirosul boabelor de cafea proaspăt măcinate.
Vorba zicalei: ”Good coffee is always best with great friends”. Cafeaua cu gust de amintiri, de voie bună, de plăcere simplă, râsete și povești este cea mai bună din lume! Dacă la toate acestea adaugi și un cadru de poveste, poți să spui că trăiești cele mai frumoase clipe din viață. În fond, farmecul vieții îl dau bucuriile simple, nu cele fabricate cu costuri foarte mari, pentru care te îndatorezi la bancă. Când vrei să evadezi din orașul tău, deschide harta! Las-o pe cea a lumii pentru alte vise mărețe și scoate-o pe cea a României. Vezi că e în sertarul acela din colț, uitată și îngălbenită de vreme, printre agendele tale vechi.
Și acum hai să-ți arăt 5 locuri din România în care merită să bei o cafea bună, alături de prietenii tăi. Sunt încercate chiar de mine, așa că poți să le marchezi pe hartă cu încredere și să-ți organizezi apoi ”ieșirea la cafea”.
Gura Portiței. Dacă nu ai auzit până acum de acest loc de poveste, e timpul să pornești la drum. Gura Portiței este unul din puținele locuri din țară păstrate în stadiul de sălbăticie ușor controlată. Poți să ajungi în acest loc minunat dacă iei vaporașul din Jurilovca, o altă localitate tulceană de poveste. Gura Portiței este atestată documentar încă din 1710, acum fiind locuită de lipoveni, care nu s-au amestecat prea mult în voia naturii și au preferat să lase lucrurile așa cum le-a lăsat Dumnezeu. Au mai construit pe ici, pe colo, căsuțe de lemn pentru turiștii iubitori de frumos și le-au vopsit în alb și albastru (pentru că nu se cădea să folosească alte culori care ar fi jignit marea), au înfipt în nisipul fierbinte câteva umbrele din stuf, încadrate perfect în imaginea de ansamblu și au lăsat verdeața să-și facă veacul pe unde a vrut – dacă nu se încăpățâna să deranjeze trecătorii. Ce poate fi mai frumos decât să bei o cafea bună, proaspat macinata, pe nisipul fierbinte de la Gura Portiței, printre cochilii de melc cu miros de mare, ascultând zecile de sunete diferite ale păsărilor și povestind pe îndelete în ușoara adiere a brizei de vară? Nu se compară cu nicio cafenea din lumea asta, fie ea și cu ștaif, iar gustul cafelei cu iz de mare e inegalabil și nu poate fi surprins în niciun instantaneu. Alb, albastru, verde și negru cu spumă – sunt patru nuanțe de care, alături de mirosul boabelor de cafea proaspăt măcinate, îți vei aminti cu siguranță multă vreme dacă ajungi la Gura Portiței. Măcar pentru o cafea.