Barcelona cu

gust de cafea

 

Intotdeauna mi-a placut sa calc pe carari nebatatorite. Ma simt mult mai viu daca incerc pe propria piele si cu propriile mele eforturi sa descopar esenta lucrurilor si a locurilor pe care le vizitez.

 

Imi place sa citesc reviste de travel pentru ca descopar in ele necunoscutul si-mi starnesc pofta de a calatori in locuri mai putin umblate sau cel putin nu intr-atat de comerciale. De multe ori, citesc reviste de travel din strainatate doar pentru a ma uita la reclame si pentru a visa ca intr-o zi voi ajunge acolo, sa fac fotografii si sa scriu despre acele locuri. Imi place sa vizitez in special resorturi mari sau hoteluri cu istorie si personalitate, sa descopar design, stiluri si concepte de business diferite.

 

Aceeasi senzatie si dorinta de descoperire ma incearca ori de cate ori ajung intr-un oras necunoscut. Iar cand viata ma arunca intr-o zona deja familiara, apelez din nou la originalitate - asa cum am facut in ultima mea vizita in capitala Cataloniei.

 

Ajunsesem la hotel si nu ma simteam foarte obosit, asa ca am iesit pe strazi la o scurta plimbare. Nu vroiam sa vizitez ceva anume, ci mi-am propus sa fac o plimbare pana la plaja Barceloneta. Vara debutase frumos si parca vroiam sa simt putin mirosul marii in nari si nisipul iberic sub talpi.

 

Puteam sa traversez La Rambla si sa o iau prin cartierul Barri Gotic, sa trec pe langa Acvarium si sa ajung usor in zona de promenada. Am luat-o insa pe stradutele inguste si intortocheate, pastrand ca tinta doar directia in care trebuia sa ajung. Mergeam relaxat pe langa magazinele cu suveniruri, pana cand am ajuns pe o straduta dosita – Passage de la Banca.

 

Un miros de cafea din boabe proaspat macinate m-a izbit si mi-a activat brusc simturile. M-am apropiat. Era un café-bar: El Bosc de Les Fades.

 

Un loc magic, cu zane din poveste, copaci ciudati, pitici si tot felul de creaturi neasteptate. O semiobscuritate gandita atent, pentru a atrage cat mai multi turisti aflati in cautarea unor locuri de senzatie.

 

Si tot acolo sa regasesc un gust familiar, desi putin diferit. In fond, ca sa prepari o cafea extraordinara trebuie sa cunosti anumite secrete. Sau, pentru un atehnic si nepriceput ca mine, sa apesi pe un simplu buton si sa astepti sa simti mirosul.

 

De cand am participat la intalnirea cu barista-ul Saeco, in urma cu un an, mi-am rafinat putin gusturile in materie de cafea si, in egala masura, apreciez gadget-urile care produc cafea ce pare a fi facuta de cel mai priceput barista. Nu as avea timp sa invat secretele unei cafele bune, motiv pentru care ma bucur ca s-au inventat aparate care fac asta in locul meu. Mi-am amintit de Saeco Incanto Executive cu rasnita inclusa, vas pentru lapte separat, cu care imi pot prepara cafeaua perfecta, cu multa spuma de lapte si boabe proaspat macinate, dar si de Saeco Xelsis ce prepara pana la 9 bauturi diferite.

 

Am savurat la cafe-bar-ul ascuns din Barcelona cafeaua ce parea a fi facuta din boabe proaspat macinate, cu o aroma intensa, admirand turistii ce se grabeau sa atinga cat mai multe din obiectivele turistice ale Barcelonei. Eu, fiind la cea de-a doua vizita in orasul lui Gaudi, deja nu mai doream sa bifez decat experiente, nu si muzee sau obiective de vizitat.

 

Seara, la intoarcere, am incercat sa gasesc acelasi drum si aceeasi cafenea. Stradutele intortocheate m-au purtat, de data aceasta, spre o cu totul alta zona, iar cafeneaua a disparut complet din traseul meu. Asa este cu zilele de vacanta: unele iti lasa amintirea muzeelor si a locurilor pe care le-ai descoperit, amintirea unei intalniri sau a unei discutii interesante cu un localnic, iar altele, aroma unei cafele bine facute. Dar nu oriunde, ci la Barcelona, unul dintre orasele mele preferate.

 

Razvan Pascu – consultant marketing turistic