Berlinie

Turul Ghidat
Călătoresc prin doar câteva stații ale liniei de metrou suspendată multicolor ca să părăsesc constrângerile orașului, dar sunt încă-n limitele orășenești. Din cărămidă trec în pădure, apoi în beton și înapoi pe pajiște, dar am schimbat doar câteva cifre ultime de cod poștal.

Nu m-am dus, nici nu l-am căutat, ci am fost chemat. Prima mea deplasare internațională în calitate de fotograf de nuntă.  Nu m-am informat, dar mi-a fost prezentat. Sau, mai bine zis, mi s-a prezentat singur, linie cu linie. În Berlin ai loc să stai și să gândești, să alegi de unde vii și doar să fii. Dar, vrei nu vrei, te colindă în compoziția urbană. Îți dă voie să oprești pentru pauze de cafea, ba chiar e indicat s-o faci ca să-l admiri  pe-ndelete de pe scaun, dar apoi ar fi bine să iei toată energia acolo acumulată și s-o consumi îndată. Timpul e scurt, setea e mare.

Contraste complementare
L-am simțit ca o combinație de geometrie și natură menită să-mi astâmpere nevoile în oscilație. Pe de o parte îmi deservește dorința de ordine prin funcționalitate și linie adesea frântă drept, dar apoi mă fură linia sinuoasă a râului Spree, mă trece prin cartierul înstărit al Westendului și mă lasă-n pădurea care străjuiește lacul Havel. Îți dai seama că nu mai ești în același oraș de abia când vezi primul semn care te anunță că mai traversează drumul animale sălbatice. Ai libertatea de a fi în două locuri simultan și să te bucuri de ce-are să-ți ofere orașul din natură și natura din oraș.

Linii și spații
Le-am observat după ieșirea din terminalul aeroportului. Ordonate, uniforme, colorate, curate. Liniile.Chiar și din aer vezi șiruri răsucite de blocuri altoite care se-mpletesc cu șiruri și pâlcuri de copaci înalți, complementate pe ici și colo de țevi de apă desfășurate roșu-galben peste suprafețe în renovare. Și-n mijlocul întregului se odihnește de cinci secole Tiergarten, un parc cât un domeniu de vânătoare, cămin pentru varii animale de talie medie și mică, haite de alergători și cârduri de bicicliști. E o altă lume, cu aspect de pădure bătrână și solemnă, dar cu forme fluide, drumuri forestiere și coloana aurie a Victoriei la-nălțime, în mijloc lui și-al intersecției formate din bulevardele rutiere care-l brăzdează radial.

În locul care mi-a legat o fundă peste obsesia liniară am ajuns accidental, pedalând pe splaiul Landwehrkanalului. Noua Galerie Națională era gazda unei instalații formate din 144 de trunchiuri de brad de 8 metri înălțme, făcuți sendviș între tavanul de oțel și plăci de marmură. Privești din exterior spre interior, prin pereții de sticlă, și n-ai cum să nu guști ironia pădurii artificiale din mijlocul orașului construit, din mijlocul naturii, din mijlocul țării.

Trăgând linie
Mi-e comod și familiar el, Berlinul. Îi înțeleg limba și putem vorbi prin linii, știe de ce-am nevoie și-mi dă voie să mă pierd. Mă cheamă la el și parcă l-aș numi casă. Mă voi muta? Probabil nu. Nu încă. Mă voi reîntoarce? Cu siguranță. Mai rar găsesc orașe care-mi oferă libertatea să fiu explorator plurivalent și să depășesc linii.

Și-acum? Nu-mi rămâne decât să-ncerc să-ndrept tot ce-i strâmb în propriul oraș. Cred c-o să am nevoie de multa cafea.

by Catalin Georgescu | www.blog.catalingeorgescu.com