De ce gatesc?

 

Mi-a luat 25 de ani sa incep sa gatesc

Nu ca nu as fi stiut sa prajesc cartofi, dar de ce as fi facut-o? Sa traiesti in Bucuresti inseamna ca in orice zi, la orice ora, poti da un telefon si cineva iti va livra orice ai in minte, in termen de vreo juma’ de ora. Gaseam tot ce voiam in supermarketuri, in restaurante, in meniurile de take-away si nu aveam de ce sa-mi complic viata prea tare. Singurul gadget din bucatarie era un blender care spargea gheata, cumparat cu gandul la mojito.

Ba mai mult, in primii cinci ani petrecuti in Bucuresti, ma mandream cu frigiderul meu minimalist, in care gaseai doar sticle de vin alb si rose.

 

Sigur, stiam foarte bine ce inseamna sa gatesti: mai multa grija pentru sanatate, mai putini bani cheltuiti aiurea, mai mult respect pentru mediul inconjurator.

 

Dar, pe bune, de ce as fi gatit in loc sa ies in oras? in loc sa ma uit la inca un episod din Dr. House (sau ce serial o fi fost popular pe vremea aia)? Sau pur si simplu in loc sa stau degeaba? – pentru ca la vremea aceea aveam un program haotic de munca, asa ca niste somn in plus sigur nu m-ar fi deranjat.

 

Deci de ce as fi gatit? Am aflat asta intr-o seara de februarie.

 

Uite care-i treaba – nu mi-am dorit niciodata sa fac asta. Nici sa gatesc, nici sa scriu despre asta, nici sa descopar sau sa dezvolt retete. Nu. Am facut facultatea de jurnalism, am facut radio, am vrut sa scriu despre politica, am ajuns sa scriu despre muzica si muzee, dar oricat de neasteptat a fost traseul meu, nu era in niciun fel pregatita pentru ce a urmat.

 

Deci n-am vrut niciodata sa fac asta, si totusi iata-ma, tocmai ce-am scos un nou numar al revistei BBC Good Food din tipar si acum ma pregatesc pentru o noua filmare – cinci episoade dintr-un nou webseries in care voi pregati feluri super simple si rapide.

 

Intotdeauna am iubit mancarea. Si, pe bune, ce om sa fii sa nu-ti placa baconul crocant si caramelul sarat? Dar n-am descoperit ce rol important poate avea in viata mea pana intr-o seara de februarie, in 2009.

 

Cum nu gateam niciodata, faptul ca mi-am chemat cativa prieteni la cina s-a transformat intr-o ocazie deosebita. Si asta doar prin raritatea evenimentului, sigur nu prin meniu (bruschette, paste arrabiatta si un salam de biscuiti care mai degraba poate fi descris ca “parizer” de biscuiti). Imediat ce am reusit sa termin pregatirile si sa torn vin rosu in pahare, a inceput o seara relaxata, calda, in care am putut observa exact cum se materializeaza magia in jurul mesei.

Despre unt si fericire

 

Sase ani mai tarziu, nu pot sa-mi imaginez momente mai fericite decat cele in care sunt la masa, inconjurata de prieteni. OK, rivalizeaza cu cele in care sunt pe culoarul de imbarcare in aeroport, pregatindu-ma pentru o noua destinatie.

 

Si pe langa bucuria pe care o simt atunci cand mi-i adun pe cei dragi la masa, mai este cea pe care o simt de fiecare data cand incerc o reteta noua, cand descopar un restaurant bun, revelatia unui nou fel de mancare exceptional sau momentul in care reusesc sa conving pe cineva sa incerce un nou fel de mancare, ce se dovedeste a fi exact pe gustul sau.

 

De asemnea, exista si momentele in care eu, la randul meu experimentez ceva complet nou. In ultimii ani am invatat sa apreciez vinurile, sa savurez single malt-urile, si - chiar daca foarte tarziu - am descoperit cafeaua si tot acest univers fascinant din spatele ei, de la ritualurile de preparare la modalitatile de prajire si toate aceste nuante care o fac o bautura atat de speciala.

 

Prin urmare, sa gatesc s-a dovedit a fi unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-a intamplat. Am cunoscut oameni minunati, la fel de pasionati – o parte dintre ei imi sunt acum cei mai buni prieteni –, m-a ajutat sa descopar locuri noi cu alti ochi (cei ai unui gurmand de nepotolit), m-a introdus intr-o noua comunitate si mi-a aratat noi moduri de a interactiona cu cei din jur. Nu in ultimul rand, mi-a dictat un stil de viata mai sanatos si mi-a adus zile mai fericite, fie ca erau pline de legaturi de patrunjel ori de crema de fistic.

 

De ce gatesc? Pentru ca e atat de simplu – e nevoie doar de putin unt sarat si sunt fericita. Hai si niste ardei iute.

 

by Cristina Mazilu | mazilique.ro