Resuscitarea

unui Barista

 

Umbli peste tot, o cauti mereu pe cea mai buna, dar uneori esti foarte departe de ea. Pentru mine, cafeaua este ca o femeie, cafeaua are corp, are arome, are aciditate, exact ca o femeie, te uiti la corpul ei, ii cauti aromele si calitatile, iar apoi iti doresti sa afli si cat de acida este.

 

Asa ca cele mai importante doua lucruri dimineata sunt femeia de langa mine si cafeaua. Si simt ca pentru amandoua m-as duce pana la capatul lumii sa le intalnesc. Si inapoi. Cu tot cu ele.

 

Asa ca mi-am propus sa fug in viitorul apropiat dupa cafeaua adevarata. Am baut multe la viata mea, stiu foarte bine ce e bun si ce nu, ce aparate reusesc sa le puna cu adevarat in valoare, dar nu am fost niciodata acolo unde se spune ca s-a nascut cafeaua. Nu am fost niciodata in Etiopia. Si cred ca a venit timpul.

 

Pentru ca acolo cafeaua creste inca salbatic, fara ca omul sa intervina in vreun fel. Ba mai mult, in regiunea Harar se gaseste unul din cele mai vechi soiuri de cafea din lume, un soi cu o aroma inconfundabila, usor fructat si acid.

 

Si vreau sa vad cu ochii mei cum majoritatea proceselor sunt facute manual aici, și da, vreau sa ma implic în toate.

Vreau sa culeg cafeaua, sa stau cu oamenii aia cat e ziua de lunga, sa aleg cele mai frumoase boabe de cafea, sa o procesez, sa vad cu ochii mei de unde provine bautura care ma face sa zambesc in fiecare dimineata. Sa observ cum se sorteaza cafeaua verde, cum atâtea doamne stau și aleg fiecare bob, sa ma bucur de tot si sa pun umarul acolo unde este cazul. Vreau sa muncesc cot la cot cu cei care ne ofera aceste boabe minunate, pe care uneori nu le respectam pentru ca nu stim cat efort se depune pentru ele.

 

Imi doresc sa invat, sa vad si sa ajung sa respect si mai mult boabele de cafea, nu doar pentru ca ele fac parte din viata mea ci pentru ca mi-o fac mai frumoasa. Mult mai frumoasa.

 

E modul meu de a multumi cafelei. Va mai povestesc cand ma intorc. Si despre femei, nu doar despre cafea, v-am spus doar ca merg perfect impreuna.

 

by Cristi Coman |