Vinovaţia şi ruşinea mamelor atunci când alăptează bebeluşul

Cercetările arată că atunci când planurile de hrănire ale unui părinte însărcinat nu corespund realităţii postnatale, acesta experimentează vinovăţie şi ruşine. Moaşele pot ajuta!

Poveştile despre vinovăţia şi ruşinea mamelor în legătură cu hrănirea sugarilor există de secole. Există mame cărora le este ruşine că nu-şi pot oferi sânul în mod liber copilului lor, altele care se simt vinovate că folosesc lapte praf şi anumite mame simt ruşine şi jenă cu în legătură cu "eşecurile" percepute atunci când au de-a face personalul medical.

Experienţele şi emoţiile negative afectează lactaţia şi alăptarea şi pot duce la depresia postnatală. Prin acest lucru ne dăm seama că este important să înţelegem emoţiile acestor părinţi, cum şi când apar şi paşii care pot fi efectuaţi pentru a adapta îngrijirea mamelor vulnerabile.

Pentru a descoperi mai multe lucruri despre relaţia dintre vinovăţie, ruşine şi hrănirea sugarilor, cercetătorii din Regatul Unit au revizuit în mod sistematic studii internaţionale din ţările dezvoltate, inclusiv Regatul Unit, SUA, Franţa, Suedia şi Norvegia. Au identificat patru teme principale: "nepregătirea şi sprijinul ineficient", "moralitatea şi judecata percepută (alăptarea)", "frustrare faţă de îngrijirea privind hrănirea sugarilor" şi "eşecurile, temerile şi practicile interzise (hrănirea cu lapte praf)¹.

Aşteptări versus realitate

Studiile analizate au analizat alăptarea exclusivă, hrănirea combinată şi hrănirea exclusivă cu lapte praf. Aceştia au descoperit că riscul de a dezvolta sentimente de vinovăţie şi ruşine depindea de aşteptările părinţilor în timpul sarcinii. Problemele legate de vinovăţie au apărut după naştere, pe măsură ce s-au confruntat cu realitatea personală a hrănirii sugarului, iar intenţiile nu au fost îndeplinite.

Să luăm, de exemplu, o mamă însărcinată care intenţiona să-şi hrănească copilul exclusiv cu lapte praf şi o altă mamă care plănuia să alăpteze în mod exclusiv. După naştere, mama care voia să hrănească cu lapte praf avea un risc de 7 ori mai mic de a se simţi vinovată în comparaţie cu mama care plănuise să alăpteze în mod exclusiv, dar a ajuns să folosească exclusiv lapte praf. Aşa că nu este surprinzător să constatăm că mamele care iniţial au alăptat exclusiv, dar au trebuit să treacă la hrănirea exclusivă cu lapte praf, au experimentat, de asemenea, niveluri mai mari de vinovăţie.

A fi bine pregătit de către personalul medical pentru realităţile alăptării părea să joace un rol important. În timpul sarcinii, femeile din aceste studii au simţit că nu au fost pe deplin conştiente de provocările cu care se pot confrunta după naştere. Aşteptările lor nu au fost puse în aplicare, ceea ce le-a făcut să simtă ruşine, vinovăţie şi anxietate. Simţeau că era vina lor şi că erau nişte mame rele.

La cealaltă extremă, implicarea unui membru de personal medical a fost, de asemenea, în detrimentul stimei de sine a mamei. Comentariile critice despre sâni sau mameloane şi prea mult contact fizic neconsimţit (un membru de personal medical care ţine şi strânge sânul mamei, de exemplu) au provocat sentimente de ruşine şi jenă.

Un sentiment de a fi judecat

Nu se poate nega faptul că alăptarea exclusivă în primele 6 luni este alimentaţia ideală pentru nou-născuţi. Din păcate, atunci când mamele au întâmpinat probleme în încercările lor de a îndeplini acest obiectiv, s-au simţit vinovate.

Aceasta nu a fost doar vinovăţie interiorizată pentru neîndeplinirea propriilor aşteptări, lucru ce afectează 37,6% dintre femeile care alăptează din aceste studii. Peste 32% dintre mame au simţit că alte persoane le judecau negativ pentru că folosesc lapte praf. Aşa cum a spus o mamă, "Cu siguranţă există elemente care arată că eşti o mamă mai bună dacă alăptezi."

Iar când alăptarea nu mergea bine, anumite mame pretindeau că totul este în regulă, astfel încât să evite să fie judecate ca fiind mame rele de către familia lor şi de către personalul medical. Aceasta a însemnat că nu au căutat ajutor şi că s-au temut să fie văzute ca fiind neputincioase.

Apoi mai este rolul pe care personalul medical îl joacă în cauzarea sentimentelor de vinovăţie. Cercetătorii au descoperit că 64% dintre mamele care hrănesc cu lapte praf s-au simţit vinovate, din cauza personalului medical care le-a învinuit pentru problemele legate de alăptare. Încă o dată, aceste mame au simţit că nu pot fi sincere cu membrul lor de personal medical.

"Fiecare hrănire contează"

Starea de bine a unei mame este esenţială pentru ca aceasta să aibă o relaţie sănătoasă cu hrănirea sugarului şi să se simtă bine în pielea ei. Pentru a ajuta mamele care alăptează să evite sentimentele de vinovăţie şi ruşine, cercetătorii fac apel la un sprijin "mai realist, lipsit de prejudecăţi şi centrat pe mamă." Iar pentru mamele care trebuie să apeleze la lapte praf, furnizorii de servicii medicale ar trebui să ofere informaţii practice, precum şi sprijin emoţional.

Când vine vorba de "laptele matern este cel mai bun", cercetătorii recomandă schimbarea accentului pe faptul că "fiecare hrănire contează". În acest fel, mamele pot avea un sentiment pozitiv cu privire la stilul lor individual de îngrijire şi hrănire a copilului lor, şi pot dobândi mai multă încredere în abilităţile lor de a fi mame bune.

Femeile supraponderale şi obeze au adesea probleme cu alăptarea. Unele probleme sunt fiziologice. Altele se datorează stigmatizării. Aceasta variază de la o frecvenţă mai mare a problemelor cu mameloanele, până la jena în timpul alăptării în preajma altor persoane, precum şi o lipsă de susţinerea din partea personalului medical.