Mamele supraponderale şi care alăptează

Femeile supraponderale şi obeze au adesea probleme la alăptare. Anumite probleme sunt fiziologice şi emoţionale, altele se datorează stigmatizării.

Deşi se înţelege că alăptarea scade semnificativ riscul copilului de a deveni supraponderal sau obez, mamele care sunt supraponderale (IMC mai mare sau egal cu 25 kg/m²) sau obeze (IMC mai mare sau egal cu 30 kg/m²) se confruntă cu o varietate de probleme atunci când doresc să-şi alăpteze copiii.

Aceasta variază de la o frecvenţă mai mare a problemelor cu mameloanele, până la jena atunci când alăptează în public şi acasă, printre prieteni şi familie, precum şi lipsa de sprijin din partea moaşelor şi a altor membri de personal medical.

Chiar dacă aceste mame au avut aceleaşi sentimente faţă de alăptare ca şi femeile cu greutate „normală”, acestea au rate mai scăzute de alăptare şi opresc alăptarea mai devreme. Cu tipul de sprijin potrivit primit din abundenţă, este posibil ca acestea să fi continuat mai mult timp, lucru care, la rândul său, ar fi benefic pentru acestea şi bebeluşii acestora pe termen lung.

Identificarea barierelor

Într-o revizuire sistematică a cercetării, Experienţa de alăptare şi sprijinul femeilor care sunt supraponderale sau obeze, cercetătorii care lucrează în domeniile de obstetrică, psihiatrie şi ştiinţe ale vieţii au analizat dovezile barierelor pentru aceste mame atunci când vine vorba de alăptare şi de a primi sprijin.

Cercetarea a inclus 16 lucrări din ţări dezvoltate din întreaga lume: SUA, Regatul Unit, Singapore, Franţa, Suedia, Noua Zeelandă. Acest tip de cercetare este deosebit de important, deoarece ratele de obezitate sunt în creştere în aceste tipuri de ţări mai bogate.

Naşterea prin cezariană

Totul începe cu naşterea. Femeile supraponderale şi obeze au şanse mai mari de a naşte prin cezariană. Cercetările au arătat că acest lucru a întârziat adesea începerea alăptării. Acest lucru s-a datorat nu numai perioadei de recuperare după procedură, ci lipsei de sprijin şi sfaturi practice din partea personalului spitalului.

De fapt, a fi o mamă supraponderală sau obeză le-a făcut pe aceste femei să se simtă stigmatizate. Atitudinea personalului medical faţă de mamele supraponderale şi obeze a însemnat că aceste proaspete mame au avut tendinţa de a primi mai puţine informaţii cu privire la alăptare şi mai puţin ajutor, în special în decurs de o oră de la naşterea copilului. Acest lucru în ciuda faptului că medicii acestora şi alţi membri de personal medical erau în favoarea alăptării în mod exclusiv.

Lipsa de intimitate în spital a cauzat, de asemenea, probleme. Adesea, saloanele sunt comune, iar vizitatorii şi personalul spitalului vin şi pleacă. Pentru femeile care raportează deja că au o lipsă de încredere în corpul lor supraponderal, este de înţeles că alăptarea în astfel de condiţii se poate simţi destul de inconfortabil.

Sânii şi areolele mai mari

Femeile supraponderale şi obeze nu sunt doar mai mari în general, ci au şi sânii şi areolele mai mari. Acest lucru nu numai că face mai dificilă găsirea unui sutien de alăptare care se potriveşte bine, ci face mai dificilă (şi consumatoare de timp) şi găsirea unei modalităţi confortabile pentru ca mama să îşi poziţioneze copilul în timpul alăptării.

Bebeluşii femeilor obeze au avut, de asemenea, mai multe probleme cu alăptarea şi prinderea. Anumite mame erau chiar îngrijorate că-şi sufocă bebeluşii cu sânii lor grei.

Nu ajută nici faptul că aceste mame au raportat rate mai mari de probleme la iniţierea alăptării în timp ce erau în spital şi s-au simţit mai obosite. De asemenea, au suferit mai des de probleme cu mameloane dureroase, crăparea sau sângerarea acestora. Şi, aşa cum am menţionat mai devreme, aceste mame au primit un sprijin mai puţin pozitiv din partea personalului spitalului în încercările lor de a alăpta.

Prea puţin lapte

Unul dintre cele mai frecvente motive pentru care mamele supraponderale şi obeze au încetat să alăpteze a fost sentimentul că nu au putut să ofere suficient lapte. Cercetătorii au subliniat că acest lucru, cel mai probabil, nu a fost susţinut prin fapte, ci a fost o modalitate acceptabilă din punct de vedere social de a camufla alte motive pentru a se opri. Ar fi necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă acest lucru se datorează unor motive fiziologice sau este influenţat de lipsa de sprijin personalizat din partea personalului medical.

O mamă ar trebui să se simtă confortabil cu decizia sa de a alăpta şi să aibă parte de sprijin pozitiv şi în timp util din partea celor din jurul său. În acest moment, există cercetări limitate privind sprijinul pe care îl primesc mamele supraponderale şi obeze şi experienţa acestora cu acest sprijin.

Sprijin personal

Aceste studii au arătat că încrederea în sine a unei femei creşte atunci când sunt tratate de personalul medical cu grijă şi răbdare şi ca persoane reale. Deci, până când vom afla mai multe despre efectele fiziologice ale obezităţii în timpul maternităţii, moaşele şi membrii ai personalului medical au puterea de a face diferenţa oferind sprijin personalizat acestor proaspete mame. Acest lucru le poate ajuta pe aceastea şi pe bebeluşii acestora să se bucure de toate beneficiile alăptării, atât timp cât doreşte mama.