Utilizarea limbajului inclusiv pentru proaspeţii părinţi

Academy of Breastfeeding Medicine recomandă utilizarea unui limbaj neutru din punct de vedere al sexului atunci când lucraţi cu părinţii şi alăptarea. Ce presupune acest lucru?

Pe măsură ce moaşele şi alţi membri de personal medical devin mai sensibili la nevoile  părinţilor LGBTQI+ şi pe măsură ce guvernele încetează să forţeze persoanele transsexuale să fie sterilizate, există o nevoie tot mai mare de a schimba limbajul tradiţional folosit în jurul naşterii şi al hrănirii sugarilor.

Recent, Academy of Breastfeeding Medicine (ABM) a emis o declaraţie şi linii directoare privind hrănirea sugarilor şi limbajul legat de alăptare. În conformitate cu orientările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi ale Naţiunilor Unite pentru a "pune capăt violenţei şi discriminării împotriva lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor, transsexualilor şi intersexualilor¹," ABM afirmă că limbajul folosit în jurul hrănirii sugarilor ar trebui să fie cât mai incluziv posibil. Acest lucru include atât limbajul scris, cât şi cel vorbit, în broşuri, precum şi în practicile moaşelor şi ale altor membri de personal medical.

Identitatea de gen

Sarcina, naşterea şi alăptarea sunt perioade vulnerabile pentru oricine. O persoană LGBTQI+ poate fi făcută să se simtă şi mai vulnerabilă atunci când identitatea de gen nu este recunoscută şi respectată. În plus, unele persoane care nasc se pot identifica ca bărbaţi în timp ce altele preferă o identitate de gen mai neutră, nici bărbat, nici femeie.

A întreba în mod direct pe cineva ce pronume preferă şi ce identitatea de gen are este începutul. Ea/A/Al/Ai/Ale ei, el/a/al/ai/ale lui sau dacă nu sunt binare, ei/ele. Când se solicită identitatea de gen a unui pacient, trebuie să se ţină cont (şi să fie folosit în mod consecvent) de termenul care include genul pentru rolul său în relaţia cu sugarul. Acesta poate varia de la "părinte", "părinţi gestaţionali" sau o combinaţie de termeni, de exemplu, "mame şi părinţi gestaţionali". Totul ţine de a întreba şi apoi de a urma termenul preferat.

Persoane aflate la lactaţie

Limbajul folosit în jurul alăptării este încărcat cu termeni de gen feminin. Deci este bine să luaţi în considerare identitatea de gen a persoanei care alăptează şi să folosiţi cuvintele cu care se identifică. Când aveţi de-a face cu o femeie care se identifică ca atare, este oportun să faceţi referire la "lapte matern" sau "laptele mamei". Dar în alte circumstanţe, "lapte", "lapte uman", "laptele părintelui" sau chiar "laptele tatălui" pot fi mai potrivite. Cu toate acestea, contextul rămâne esenţial.

Este posibil ca referirea la "alăptare" să nu acopere toate circumstanţele. ABM recomandă un limbaj care să includă genul, după caz, pentru persoanele implicate, inclusiv: "alăptarea la piept, lactaţie, extragere, pomparea, hrănirea cu lapte uman."

Evitarea microagresiunilor

În Suedia, care a interzis sterilizarea persoanelor transsexuale în 2013, un studiu a analizat microagresiunile experimentate de bărbaţii transsexuali (femei la naştere) în jurul naşterii şi alăptării.

Cercetătorii au raportat că aceşti bărbaţi, care au fost părintele natural, au avut probleme mai mari în legătură cu disforia de gen în timpul sarcinii. Disforia de gen este definită de Asociaţia Americană de Psihiatrie ca "suferinţă psihologică care rezultă dintr-o incongruenţă între sexul atribuit la naştere şi identitatea de gen."

Participanţii la studiu "s-au simţit ca nişte străini în timpul îngrijirii prenatale". Limbajul folosit în consultaţii, sesiuni de grup, materiale informative şi formulare de pacient a echivalat sarcina cu femeile. Formele incluzive au fost date numai pacienţilor transsexuali, păstrându-le drept excepţie. Folosirea inconsecventă a pronumelor a declanşat disforia de gen² .

Atunci când un membru de personal medical a fost dispus să asculte şi să fie sensibil la identitatea de gen a pacientului (fără a pune întrebări intruzive sau a arăta disconfort), a fost mai uşor ca pacientul să aibă încredere în acesta. Şi încrederea este o parte vitală a relaţiei dintre părinţi şi moaşă.