Cercetarea oligozaharidelor din laptele uman

Oamenii de ştiinţă învaţă mai multe despre cum funcţionează oligozaharidele din laptele uman (HMO) la sugari, ceea ce ar putea duce la noi modalităţi de prevenire a bolilor.

Când ne uităm la componenţa laptelui matern, oligozaharidele din laptele uman (HMO) se află pe locul 3 după lactoză şi lipide. Pur şi simplu datorită abundenţei lor, ar părea evident că HMO-urile sunt importante pentru bebeluşii aflaţi în creştere. Acum studiile asupra acestor zaharuri complexe, nedigerabile le dezvăluie structurile şi ajută la explicarea modului în care funcţionează HMO-urile pentru a preveni bolile şi pentru a promova un microbiom sănătos la bebeluşi.

Diferitele tipuri de zaharuri care alcătuiesc HMO-urile acţionează ca probiotice, pentru a hrăni bacteriile bune din intestinele bebeluşului. Cercetările arată că 1% dintre HMO-uri îşi găsesc drumul în sistemul circulator, în timp ce celelalte 99% sunt folosite de microbiomul intestinal (sau ajung în scutecul bebeluşului). De asemenea, este posibil ca anumite componente ale HMO-urilor să fie absorbite prin amigdale în timp ce bebeluşul bea lapte, despre care se crede că oferă protecţie împotriva bolilor respiratorii virale.

Investigaţii privind HMO-urile

În articolul lor din 2020, Oligozaharidele din lapte uman: beneficii pentru sănătate, aplicaţii potenţiale în laptele praf pentru sugari şi farmacologie, cercetătorii au investigat modul în care funcţionează HMO-urile şi modalităţile în care ajută la prevenirea bolilor, inclusiv infecţiile virale şi bacteriene.

Mamele sunt sursa de  HMO, iar prezentarea acestora nou-născutul lor începe cu primele hrăniri cu colostru. Acesta conţine cel mai ridicat nivel de HMO (20-23 g/l), care este chiar mai mare în laptele mamelor care nasc prematur.

S-ar putea presupune că, având în vedere beneficiile de protecţie oferite de HMO, nivelurile mai ridicate de HMO din laptele mamelor ce nasc prematur oferă şi mai multă protecţie acestor bebeluşi vulnerabili şi adesea subponderali. Dar ipotezele nu sunt calea ştiinţei, acestea sunt doar inspiraţia din spatele cercetării. Iar modalităţile precise în care funcţionează aproximativ 200 de HMO-uri diferite încă trebuie studiate.

Agenţi patogeni şi paraziţi

Un efect care a fost studiat este anti-aderenţa, o modalitate de a păcăli agenţii patogeni să se ataşeze de o HMO în loc de suprafaţa unei celule umane. Deci, în loc ca un norovirus sau rotavirus periculos să se ataşeze de o celulă, apoi să se înmulţească şi să provoace boli, agentul patogen se ataşează de o HMO şi iese în siguranţă din corpul bebeluşului prin urină sau fecale. Această descoperire ar putea duce la noi terapii pentru combaterea acestor infecţii virale, deoarece studiile arată că adăugarea de HMO-uri în alimente poate ajuta la combaterea norovirusurilor.

Capacitatea HMO-urilor de a bloca aderenţa agenţilor patogeni poate include şi entamoeba histolytica, parazitul care provoacă dizenteria amibiană. Capacitatea de a preveni ataşarea acestui parazit de celule poate fi cheia pentru rate mai scăzute de dizenterie amibiană la bebeluşii alăptaţi (comparativ cu bebeluşii hrăniţi cu lapte praf).

Studiile pe animale arată, de asemenea, o funcţie protectoare a HMO-urilor în prevenirea sau tratarea entereocolitei necrozante (NEC), o infecţie intestinală severă (şi posibil fatală), care afectează 5-10% dintre bebeluşii născuţi prematur cu greutate mică. Sunt necesare mai multe cercetări, dar speranţa este că aceste studii pe animale pot fi efectuate şi pe oameni.

Formarea de microbiom

HMO-urile sunt importante pentru formarea microbiomului bebeluşului, funcţionând ca un probiotic pentru a hrăni bacteriile intestinale care colonizează intestinele. Dintre diferitele tipuri de bacterii din intestinele sugarilor, bifidobacteriile ar trebui să domine, ceea ce este cazul bebeluşilor alăptaţi. Bifidobacteriile fermentează HMO-urile, lucru ce scade pH-ul intestinelor şi ajută la oprirea înmulţirii agenţilor patogeni.

HMO-urile ajută, de asemenea, la stimularea producţiei de acizi graşi cu lanţ scurt, care joacă un rol cheie în activarea celulelor imunitare şi formează o sursă de energie pentru celulele absorbante intestinale (responsabile pentru absorbţia substanţelor nutritive şi a apei).

HMO-urile din laptele praf

Bebeluşii alăptaţi au mai puţine incidenţe de boli precum diareea, infecţiile respiratorii, infecţiile urinare, otita medie şi entereocolita necrozantă. Alăptarea reduce, de asemenea, incidenţa bolilor legate de sistemul imunitar, inclusiv boala celiacă, astmul, alergiile şi diabetul de tip 1. Dar cum rămâne cu bebeluşii hrăniţi cu lapte praf?

În timp ce întreaga gamă de HMO-uri nu sunt incluse laptele praf pentru sugari, HMO-ul cunoscut sub numele de 2-fucosilactoză (2'-FL HMO) începe să fie adăugat în laptele praf pentru sprijinul său imunitar, la fel ca HMO, lacto-N-neotetraoza (LNnT). Aceasta este o veste bună pentru mamele care nu pot alăpta.

Studiile arată că 2'-FL HMO poate reduce diareea asociată cu Campylobacter jejuni. S-a demonstrat că LNnT reduce numărul de celule de pneumonie cu streptococ (în testele pe animale). Rezultatele studiilor arată o îmbunătăţire a nivelurilor florei intestinale, care a fost văzută ca fiind similară cu cea a bebeluşilor alăptaţi.

Oamenii de ştiinţă continuă să studieze HMO-urile şi modul în care funcţionează. Cu cât învaţă mai mult, cu atât mai bine pot fi folosite HMO-urile pentru a viza afecţiuni specifice, atât la sugari, cât şi la adulţi. Adăugarea mai multor HMO-uri în laptele praf se poate dovedi foarte benefică şi pentru nou-născuţi. Astfel încât să poată creşte sănătoşi în timp ce se bucură de aceleaşi beneficii ale bebeluşilor alăptaţi.