Timp de citire: 5 Min
Respirația urât mirositoare este o problemă frecventă, răspândită în rândul populației, care afectează starea de bine a persoanei afectate. Fiind una dintre cele mai menționate probleme sociale, ea ridică o mulțime de semne de întrebare: ce trebuie să faci când îți miroase gura? Ce boală ascunde mirosul urât al gurii? Halena are cauze foarte variate, unele ușor de remediat, altele care presupun intervenția medicului stomatolog. În acest articol, poți descoperi cum se manifestă halena, ce anume o declanșează, cum poate fi tratată sau prevenită.
Termenul de halitoză provine din latina (hallitus - aer respirat și osis - alterare patologică) și este folosit pentru a descrie orice miros dezagreabil emanat de cavitatea bucală sau respirație. Halena este formată din molecule volatile cu origine orală și este foarte frecventă în rândul populației: peste 50% dintre adulți suferă de halitoză, iar în peste 90% din cazuri, cauza este reprezentată de igiena orală deficitară și de boala parodontală.
Halitoza are un impact negativ asupra calității vieții; din fericire, ea poate fi tratată, odată ce cauzele sunt identificate corect.
Halena este foarte frecventă și afectează în jur de 50% din populație. Frecvența ei variază, însă, în funcție de țară, deoarece studiile au relevat o prevalență de doar 2% în Suedia, 27.5% în China și peste 60% în SUA.
Halena îi afectează și pe copii, fiind raportată la 5-75% dintre copiii examinați în cadrul diverselor studii efectuate.
Halena este alcătuită din moleculele volatile de origine fiziologică sau patologică de la nivelul aparatului respirator, în special al cavității bucale. Este vorba despre molecule ce conțin sulf, compuși aromatici, derivați de azot, amine, acizi grași cu lanț scurt, alcooli, fenoli și cetone. Halena poate avea originea în cavitatea orală sau în afara cavității orale.
Deși halitoza este o problemă multifactorială, 90% dintre cazuri sunt determinate de cariile orale. Temperatura în interiorul cavității orale este de 34-37 grade Celsius, iar umiditatea aerului expirat variază între 91-96%, ceea ce reprezintă un mediu extrem de favorabil dezvoltării bacteriilor.
Există peste 500 de specii bacteriene în gura oricărui om sănătos, iar metabolismul celor mai multe dintre ele este capabil să determine mirosuri neplăcute. În aceste condiții, o igienă orală precară nu face decât să accentueze problema.
Însă bacteriile orale nu sunt localizate doar în interiorul cariilor; la adulții sănătoși, fără boală periodontală și fără carii, o mare parte a lor se cantonează la nivelul limbii.
Stagnarea resturilor alimentare favorizează formarea plăcii dentare, care determină, în timp, gingivită și periodontită. Această inflamație creează spațiul și condițiile necesare înmulțirii bacteriilor, ceea ce întreține mirosurile neplăcute.
O secreție redusă de salivă intensifică sinteza compușilor sulfuroși de origine bacteriană, ceea ce conduce la accentuarea halitozei. Xerostomia poate fi determinată de deshidratare, medicamente, boli ale glandelor salivare, chimioterapie sau radioterapie.
Statistic, aproximativ 8% dintre cazurile de halitoză își au originea în afara cavității orale și sunt provocate de:
Caracteristicile mirosului emanat de cavitatea orală a pacientului variază în funcție de cauza care a generat această problemă. Dacă halitoza este evaluată de un medic, mirosul emanat îl poate ajuta să identifice cauza și să formuleze un diagnostic.
Diagnosticul halitozei este stabilit de către medicul specialist, care se vede, uneori, pus în postura de a diferenția halena adevărată de halitofobie. Există mai multe metode de diagnostic, unele foarte simple, altele mult mai sofisticate, printre care amintim:
Examenul organoleptic este reprezentat de vechea și tradiționala metodă de identificare a mirosurilor: cu ajutorul propriului nas. Pacientului i se cere să inspire adânc, să rețină aerul atât cât îi este confortabil, apoi să îl expire fie direct pe gură, fie prin intermediul unui tub.
Examinatorul va aprecia mirosul aerului expirat de la o distanță de aproximativ 20 cm și va aprecia intensitatea acestuia pe o scară de la 0 la 5, unde 0 indică absența oricărui miros neplăcut, iar 5 corespunde unei halene extrem de puternice.
Deși e un test foarte fiabil, practic, simplu, fără costuri, examenul organoleptic are și minusuri: este neplăcut atât pentru medic, cât și pentru pacient, este influențat de consumul alimentelor, de cafea și de fumat și chiar de deodorantul pe care îl folosesc medicul și pacientul.
Cromatografia cu gaz este o metodă foarte precisă, prin care se separă și se analizează compușii volatili. Probele pentru testare pot proveni din aerul expirat, salivă sau de pe limbă. Din păcate, obținerea rezultatelor durează, iar metoda impune utilizarea unor echipamente relativ scumpe, care nu se găsesc în orice cabinet medical.
Testul BANA constă într-o bandă de testare care identifică acizii grași cu lanț scurt și bacteriile proteolitice anaerobe, ambele responsabile pentru halitoză. Pentru efectuarea testului, se șterge limba cu un tampon de vată sau se recoltează un fragment de placă gingivală, cu ajutorul unei chiurete, probele fiind, ulterior, incubate cu banda test, la 55 grade Celsius timp de 5 minute.
Testul BANA oferă rezultate asemănătoare celor obținute prin examenul organoleptic, dar adaugă informații importante și despre adâncimea pungilor parodontale, ceea ce facilitează tratamentul de specialitate.
Halitoza poate fi tratată foarte eficient, odată identificată corect cauza declanșatoare. Având în vedere că peste 90% din cazuri sunt cauzate de carii și boli parodontale, tratamentul stomatologic susținut este considerat cel mai important pas în remedierea acestei probleme. Reducerea încărcăturii bacteriene orale cu ajutorul apelor de gură pe bază de clorhexidină este utilă și foarte importantă.
Igiena orală este esențială în acest proces de tratare a halenei. Utilizarea periuței de dinți, a pastei de dinți, a aței dentare și a periuțelor interdentare este un bun început, dar e insuficientă. Curățarea regulată a limbii este cel puțin la fel de importantă, determinând o reducere semnificativă a încărcăturii bacteriene.
Evaluarea lucrărilor dentare este obligatorie, pentru identificarea eventualelor zone dificil de curățat, în care se poate produce acumularea de resturi alimentare.
Istoricul medical al pacientului poate fi de ajutor în identificarea cauzelor halenei și în alegerea unui tratament adecvat, mai ales atunci când este vorba despre cauze din afara sferei orale.
Nu există dovezi că ar exista, pentru halitoză, un tratament naturist eficient, că ar fi de ajutor vreun tratament homeopat pentru halenă sau că ar funcționa varianta bicarbonatului de sodiu pentru halenă.
După cum am menționat mai sus, halena sau halitoza poate fi rezultatul unei igiene orale deficitare, al unor obiceiuri alimentare și al unui stil de viață nesănătos, dar poate avea și cauze medicale. Indiferent de motivele care stau la baza apariției respirației neplăcute, există anumite măsuri de prevenire, de care este bine să ții cont.
În momentul în care te hrănești, toate alimentele sunt fărâmițate în cavitatea bucală. Consumul unor produse care miros puternic, așa cum sunt usturoiul sau ceapa, duce la apariția halenei ocazionale. În această situație, curățarea dinților și periajul limbii și folosirea aței dentare sau chiar a dușurilor bucale pot reduce efectul respirației neplăcute doar temporar. Va fi nevoie de câteva ore, pentru ca halena să dispară complet. Dacă nu obișnuiești să te speli pe dinți zilnic, particule de mâncare pot să rămână în cavitatea bucală, generând un mediu propice dezvoltării bacteriilor între dinți, în jurul gingiilor și pe limbă. Acestea provoacă respirația urât mirositoare. Poți preveni cu ușurință halena, dacă folosești cu regularitate periute de dinti electrice, special concepute pentru a pătrunde și în spațiile greu accesibile, perii pentru limba, care te ajută la curățarea acesteia, sau dusuri bucale cu soluții antibacteriene. Un alt motiv pentru care igiena orală corectă este esențială pentru prevenirea halenei este acela că poate reduce riscul apariției bolilor parodontale. Acestea sunt cauzate de placa bacteriană care irită gingiile și care, în cazurile severe, poate afecta chiar osul. Igiena orală este la fel de importantă și pentru prevenirea cariilor dentare care, la rândul lor, pot genera mirosul neplăcut al respirației. Așadar, igiena orală corectă, ce implică nu doar periajul dinților, ci și curățarea limbii, a obrajilor, întreținerea gingiilor și folosirea unor geluri sau soluții cu efect antibacterian, este una dintre cele mai eficiente metode de a preveni halena. Iată, pe scurt, ce ar trebui să faci concret pentru o bună igienă orală, potrivit specialiștilor de la Mayo Clinic:
Power Flosser 3000
Duș bucal portabil
HX3826/33
TongueCare+
Perii pentru limbă
HX8072/01
Pe lângă igiena orală, în funcție de cauzele exacte care au dus la apariția respirației neplăcute, există și alte metode prin care poți reduce riscul halitozei. Iată câteva dintre ele: Așadar, ca să nu te mai confrunți cu neplăcerea unei respirații urât mirositoare, mergi regulat la controale medicale, ai grijă la alimentație și nu uita că igiena orală corectă este esențială, indiferent de cauzele care duc la apariția halenei. De asemenea, nu ezita să recurgi la recomandările medicului specialist, pentru a urma o schemă de tratament adecvată. Surse: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3633265/ https://www.webmd.com/oral-health/guide/bad-breath#1 https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/bad-breath/symptoms-causes/syc-20350922 https://www.medicalnewstoday.com/articles/166636.php Sursa foto: Philips, Shutterstock
Sănătate și dietă
Te confrunti cu alergia la polen? Citeste sfaturile dr. Claudia Nicolae si afla mai multe. ► Cum recunosti alergia ► Ce factori o influenteaza ► Care sunt solutiile de prevenire
Află mai multeSănătate și dietă
Care sunt avantajele unui purificator de aer ➤ Care sunt avantajele unui umidificator de aer ➤ Cum aerisesti inteligent casa ➤ Purificarea aerului cu plante la ghiveci
Află mai multeYou are about to visit a Philips global content page
Continue