Privarea de somn şi alăptarea

În primele luni de viaţă ale nou-născutului lor, privarea de somn a părinţilor poate avea un impact mare. Ritmul de alăptare şi de somn al unui nou-născut înseamnă că părinţii sunt forţaţi să funcţioneze doar cu perioade scurte de somn uşor - care se confruntă cu nevoia unui adult de 7-9 ore¹ de somn continuu.

Apar adesea emoţii puternice şi şi sentimente de nesiguranţă profundă pe măsură ce părinţii încearcă să găsească modalităţi de a face faţă alăptărilor nocturne – chiar şi în rândul părinţilor care au mai avut nou-născuţi. Moaşele şi profesioniştii din domeniul sănătăţii au un rol important în construirea încrederii şi în reasigurarea părinţilor.

Regrete pentru starea de epuizare

Informarea mamelor cu privire la fiziologia somnului este un punct bun de începere. Deoarece nu pot să doarmă perioade mai lungi de timp, de multe ori le lipseşte acea fază REM extrem de importantă a somnului, care începe după aproximativ 90 de minute. Iar lipsa somnului REM scade rezistenţa la stres şi capacitatea de a gândi clar. Aşa că este firesc să se simtă epuizate şi agitate.

Moaşele spun că mamele doresc să respecte tiparele de hrănire nocturnă ale copilului lor, dar, de asemenea, îşi doresc foarte mult un somn bun. Mamele se simt adesea vinovate de trecerea la hrănirea cu biberonul – chiar dacă este o modalitate de a împărtăşi hrănirea pe timp de noapte cu partenerul lor. Ele s-ar putea îngrijora că hrănirea cu biberonul va interfera cu conexiunea dintre ele şi bebeluş şi că va avea un impact negativ asupra dezvoltării bebeluşului dacă nu răspund întotdeauna la tiparul de hrănire al nou-născutului.

Sfaturi de la colege moaşe

Părinţii apreciază sprijinul moaşelor şi recomandările bazate pe situaţia specifică a mamei. Experienţa şi cunoştinţele dvs. le întăresc, oferind securitate şi încredere. Sfaturile de la colegele moaşe includ:

• Observaţi condiţiile de somn ale părinţilor şi ale bebeluşului, pentru a vedea dacă se pot face ajustări. De exemplu, dormitoarele cu o temperatură prea ridicată sau prea scăzută pot perturba somnul bebeluşului², aşa că se trezesc şi au nevoie de mai multă atenţie noaptea.
• Explicaţi avantajele şi dezavantajele utilizării biberoanelor pentru hrănirea pe timp de noapte, astfel încât părinţii să poată lua o decizie în cunoştinţă de cauză - şi, eventual, să împartă responsabilitatea.
• Sugeraţi să nu îşi lase copilul să adoarmă la sân noaptea – şi să înlocuiască acest lucru cu mult contact fizic.
• Reasiguraţi mamele că sunt mame foarte bune, chiar dacă ele (sau partenerul lor) îşi hrănesc copilul cu biberonul.

Iar când mamele îşi fac griji că vor pierde contactul cu copilul lor, asiguraţi-le că alăptarea nu este singura lor legătură. Pe măsură ce partenerii ajută la hrănirea cu biberonul, iar frecvenţa hrănirii nocturne scade, contactul fizic cu copilul ar trebui să devină o parte conştientă a zilei lor. Împreună îşi vor găsi ritmul biologic comun, astfel încât toţi membrii familiei să poată fi fericiţi.