Acesta este viitorul afacerilor

O economie circulară are obiectivul de a desprinde creşterea economică de utilizarea resurselor naturale şi a ecosistemelor folosind respectivele resurse mai eficient. Acesta este un stimulent al inovaţiei în domeniul reutilizării materialelor, componentelor şi produselor, precum şi al creării noilor modele de afaceri. Într-o economie circulară, utilizarea mai eficientă a materialelor creează o valoare mai mare, atât prin economii de costuri, cât şi prin dezvoltarea unor pieţe noi sau a celor existente.

Atunci când omul trage de un lucru din natură, el constată că lucrul respectiv este alipit restului lumii.”

 

John Muir (1838-1914)

Naturalist şi conservaţionist scoţian

Această afirmaţie, făcută de naturalistul scoţian John Muir, ilustrează un peisaj regenerativ interconectat în care fiecare material produs este o substanţă nutritivă pentru altceva. Aceasta este o definiţie potrivită a unui nou model economic care câştigă repede teren în lumea afacerilor: economia circulară.
Economia circulară funcţionează prin păstrarea materiei brute şi a produselor în cercuri productive cât mai mult posibil. Obiectivul acesteia este de a scoate deşeurile din sistemele noastre industriale, făcându-le mai puţin dependente de extracţia rezervelor de resurse finite. Nu numai că va permite companiilor să acceseze noi surse de valoare, dar va ajuta şi la crearea pieţelor rezistente şi a lanţurilor de aprovizionare capabile să genereze prosperitate pe termen lung.
La baza acestui raţionament economic stau numeroase cercetări – din partea Forumului Economic Mondial, Ellen MacArthur şi McKinsey sugerează că această tranziţie către circularitate reprezintă o oportunitate de 1 trilion de dolari pentru economia mondială. Ca atare, oferă companiilor şi consumatorilor o ocazie fantastică de a se îndepărta de tradiţionala economie liniară „cumpără, fă şi aruncă la gunoi” către un model circular.
Cercetările efectuate de Programul de acţiune pentru deşeuri şi resurse au arătat că circularitatea ar putea îmbunătăţi echilibrul comercial cu 90 de miliarde de lire sterline în Uniunea Europeană şi ar putea contribui la angajarea unui număr de 160.000 de persoane în sectorul valorificării materialelor.”

Modelele de afaceri circulare sunt concepute să asigure rezilienţa resurselor, întrucât ele implică realocarea fizică sau schimbarea întrebuinţării produselor vechi pentru a deservi noi cereri. Activităţile ca reutilizarea sau refabricarea nu numai că menţin valoarea iniţială a materialului, dar presupun şi mai puţine riscuri legate de energie şi apă decât metodele tradiţionale de fabricare şi reciclare.
Un exemplu elocvent este iPhone. Un studiu recent a arătat că un iPhone reutilizat reţine în jur de 48% din valoarea originală în timp ce reţine numai 0,24% din această valoare sub formă de componente reciclate. Este posibil ca alte bunuri să nu aibă rate de profitabilitate atât de ridicate, însă valoarea lor de reutilizare este mult mai mare. Reutilizarea unei tone de textile reţine 9,6% din valoarea originală în comparaţie cu reciclarea (0,4%) în timp ce reutilizarea maşinilor reţine 5,3% din valoarea originală faţă de piesele reciclate ale maşinii (1,5%).
O economie circulară va creşte concurenţa în mediul industrial şi numărul locurilor de muncă atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. Va antrena o mai mare productivitate a resurselor şi va reduce dependenţa pe termen lung faţă de materia brută virgină. Cercetările efectuate de Programul de acţiune pentru deşeuri şi resurse (WRAP) au arătat că circularitatea ar putea îmbunătăţi echilibrul comercial cu 90 de miliarde de lire sterline în Uniunea Europeană şi ar putea contribui la angajarea unui număr de 160.000 de persoane în sectorul valorificării materialelor.
Trecerea la circularitate are beneficii şi pentru consumatori. Crearea unor modele de afaceri cu valoare adăugată va schimba modul în care interacţionăm cu bunurile şi serviciile pe care le cumpărăm. Garantarea accesului, nu dreptului de proprietate al clienţilor asupra produselor va genera un consum sustenabil mai accesibil, ajutând la consolidarea reputaţiei mărcii şi fidelităţii clienţilor. Companiile care analizează îndeaproape utilizarea resurselor şi nu se tem de inovaţii au pornit deja la drum în această direcţie.

Proiectare circulară

Rolul proiectării într-o economie circulară este fundamental. Companiile trebuie să conlucreze cu proiectanţii pentru a concepe planuri de proiectare pentru produse şi servicii care iau în considerare ciclul de viaţă. Acest lucru poate presupune o colaborare mai strânsă cu grupurile de beneficiari, cum ar fi experţi în materiale, chimişti, producători şi reciclatori. Marele Proiect al Valorificării propune patru modele de proiectare care ar putea funcţiona într-o economie circulară: proiectare pentru longevitate, proiectare pentru închiriere/servicii, proiectare pentru reutilizare în producţie şi proiectare pentru valorificarea materialelor.
Va trebui, de asemenea, ca sistemele de circulare a resurselor care stau la baza acestor modele de proiectare să fie regândite, cel mai bine în acelaşi timp. Nu are rost să se proiecteze un produs cu obiectivul de a fi dezasamblat dacă nu există mecanismele de preluare necesare pentru valorificarea eficientă a componentelor. Nu va fi nevoie numai de politici guvernamentale noi şi de angrenaje din piaţă pentru a stimula scoaterea din flux a deşeurilor, ci şi de o mai mare transparenţă a lanţurilor de aprovizionare, astfel încât produsele scoase din uz şi materialele să poată fi urmărite şi recuperate eficient. Iată trei exemple ale modului în care proiectarea poate stimula consumul sustenabil. 

Scaun pe principiul „din leagăn în leagăn”

Filosofia de proiectare a producătorului de mobilier de birou Orangebox se bazează pe utilizarea unei cantităţi mai mici de materiale pentru crearea unor produse durabile, care sunt uşor de dezasamblat şi de recuperat pentru refabricare. Produsul reprezentativ al companiei este ARA, un scaun de birou care aderă la principiile din leagăn în leagăn (cradle-to-cradle), creând efectiv un ciclu de produse în circuit închis.
Practic, toate materialele (98%) folosite pentru fabricarea scaunului ARA sunt reciclabile. Prin metoda din leagăn în leagăn, fiecare compus chimic al materiei brute trebuie să fie supus unei evaluări pentru a se stabili dacă la scoaterea din uz poate fi reintrodus în ciclul de producţie cu scopul de a se crea produse noi de calitate. Aceste ingrediente trebuie, de asemenea, să nu conţină substanţe toxice care ar putea dăuna omului sau mediului dacă ar fi eliberate în atmosferă.
Pentru a maximiza valoarea materialelor folosite pentru scaun şi pentru alte produse, Orangebox a deschis o staţie de reciclare în unitatea de producţie din sudul Ţării Galilor, pentru a pune la dispoziţia clienţilor servicii de preluare. Produsele folosite sunt colectate de propria flotă de livrare a companiei, iar dacă acestea sunt imposibil de reutilizat sau de restaurat, sunt dezasamblate, iar materialele sunt trimise la reciclare.

Dezasamblare selectivă pentru ţesături

Wear2 este o tehnologie de prelucrare a textilelor care permite dezasamblarea selectivă a articolelor vestimentare la scoaterea din uz. Aceasta ajută producătorii să specifice încă din faza de desenare ce articole ar dori să separe în viitor, cum ar fi fermoare, etichete, nasturi, embleme sau denumirea mărcii. Acest lucru înseamnă că articolele respective pot fi scoase din fluxul de haine de muncă sau uniforme, astfel încât să poată fi disponibile pentru reutilizare sau revânzare.
Tehnologia a fost dezvoltată de un consorţiu de organizaţii alcătuit din C-Tech Innovation, Universitatea din Leeds, Royal Mail Group şi reciclatorul de textile Oxfam Waste Save şi a fost cofinanţată de Technology Strategy Board. Funcţionează pe baza unui material care se comportă la fel ca un fir textil obişnuit, cu excepţia faptului că îşi pierde rezistenţa la întindere atunci când este expus la radiaţie cu microunde. Acest lucru îl face uşor de îndepărtat şi nu lasă urme pe haine.
Conform creatorilor wear2, lipsa de tehnologii de dezasamblare eficiente şi de protocoale de proiectare pentru gestionarea hainelor scoase din uz reprezintă o piedică în calea operaţiunilor profitabile sustenabile de tratare a articolelor vestimentare. Aceştia spun că tehnologia poate reprelucra o cantitate însemnată de haine depozitate la groapa de gunoi în fiecare an pentru a crea noi fluxuri de venituri pentru industria textilă.
Practic, toate materialele (98%) folosite pentru fabricarea scaunului ARA sunt reciclabile.”

Construieşte-ţi propriul smartphone

Phonebloks este un telefon de tip Lego, care le permite utilizatorilor să înlocuiască sau să facă upgrade la componentele din cadrul unei platforme mobile modulare în loc să dea la schimb sau să arunce telefonul. Acest lucru înseamnă că un telefon poate fi personalizat sau individualizat din piese prefabricate –cu ajutorul pieselor detaşabile (sau blocuri) – pentru a i se prelungi durata de utilizare. Fiecare bloc este conectat la baza dispozitivului pentru interschimbare simplă. Ideea este că, pe măsură ce evoluează tehnologia, trebuie să evolueze şi telefoanele.
Conform spuselor inventatorului Phonebloks, Dave Hakkens, smartphone-urile sunt aruncate, de obicei, din cauză că una dintre componente, cum ar fi bateria, ecranul, camera sau procesorul, se defectează sau nu mai corespunde nevoilor de utilizare. Prin urmare, înlocuirea sau upgrade-ul pieselor oferă o soluţie mai durabilă, în special dacă utilizatorii pot alege tipul şi marca de piesă pe care le doresc sau dacă îşi pot crea propria piesă. Sistemul va fi creat pe o platformă deschisă, permiţând co-crearea între proiectanţi, cercetători, dezvoltatori, investitori şi mărci.
Phonebloks a făcut echipă cu Motorola, o companie care s-a implicat şi în propria activitate de cercetare asupra smartphone-urilor modulare, pentru a dezvolta şi mai mult conceptul. Se preconizează că primele prototipuri vor fi lansate în curând.
Phonebloks este un telefon de tip Lego, care le permite utilizatorilor să înlocuiască sau să actualizeze componentele din cadrul unei platforme mobile modulare.”

Schimbare de întrebuinţare

Schimbarea întrebuinţării sau suprareciclarea reprezintă procesul de reciclare prin care deşeurile de produse sunt transformate în materiale sau produse noi de calitate mai bună şi cu valoare ecologică mai mare. Suprareciclarea este considerată mai degrabă o opţiune de reutilizare, deoarece nu degradează compoziţia iniţială a materialului aşa cum o face reciclarea convenţională (sau subreciclarea). Pentru că tehnica se axează mai mult pe optimizarea materialului, şi-a găsit locul în economia circulară. Iată trei exemple a modului în care se adaugă valoare fluxurilor de deşeuri tradiţionale pentru a le transforma în materiale inteligente pentru alte întrebuinţări.

Furtunul de incendiu elegant

 

Creatorul Elvis & Kresse şi-a construit modelul de afaceri folosind deşeuri de produse industriale, cum ar fi furtunuri de incendiu scoase din uz, bannere pentru licitaţii şi mătase de paraşută militară pe care le suprareciclează, transformându-le în accesorii de lux, cum ar fi curele, genţi şi portofele. Compania lucrează cu instituţii cum este brigada de pompieri, dar şi cu producători şi vânzători de la care preia deşeurile – care sunt o sursă gratuită de materie brută – şi, în schimb, donează 50% din profituri în scopuri caritabile.

 

Schimbarea întrebuinţării sau suprareciclarea reprezintă procesul de reciclare în care deşeurile de produse sunt transformate în materiale sau produse noi de calitate mai bună şi cu valoare ecologică mai mare.

 

Cele mai multe materiale sunt curăţate înainte de a fi pregătite şi transformate în produse noi. Furtunurile de incendiu, de exemplu, sunt lustruite până expun un cauciuc roşu cu nucleu din nailon, care poate fi tăiat, nituit şi cusut pe curele. Decizia celor de la Elvis & Kresse de a găsi o întrebuinţare a materialelor care nu sunt reciclate în prezent a deviat în jur de 250 de tone de deşeuri de materiale de la groapa de gunoi din 2007 până acum.

 

Compania intenţionează să îşi extindă operaţiunile şi să intre pe pieţe noi, de exemplu pe cea a produselor de bucătărie. De asemenea, încearcă să minimizeze deşeurile şi mai mult, încorporând resturile din procesele sale de suprareciclare în produse noi.

Piese auto pe bază de roşii

 

Ford şi Heinz analizează fezabilitatea utilizării cojii de roşie ca ingredient principal al materialelor compozite pentru piese auto. Cercetătorii de la Ford testează durabilitatea fibrei de roşie pentru a vedea dacă poate fi folosită ca plastic bio, eventual urmând a fi folosită pentru consolele de conectare a vehiculului şi pentru cutii de depozitare.

 

Colaborarea ar putea rezolva o problemă mai veche a celor de la Heinz, care caută modalităţi noi de a suprarecicla şi de a schimba întrebuinţarea cojilor, a cozilor şi a seminţelor care rămân după cele 2 milioane de tone de roşii folosite anual pentru ketchup. Deşi cercetările se află în fază incipientă, procesul de transformare tehnologică a fost validat.

 

Experimentul face parte dintr-o iniţiativă mai amplă a celor de la Ford de a dezvolta materiale compozite vegetale din plastic uşor pentru a reduce consumul de substanţe petrochimice în procesul de fabricaţie. Profilul bio al materialului include acum console electrice de capotă cu coajă de orez, scaune cu spumă din soia şi componente ranforsate cu fibră celulozică pentru consolă.

De la năvod la pardoseală

 

Năvoadele scoase din uz sunt transformate în dale de mochetă în baza unei scheme denumite Net-Works, o colaborare între Societatea Zoologică din Londra, Fundaţia Project Seahorse pentru Conservare Marină, producătorul de textile Aquafil şi producătorul de mochete Interface. Iniţiativa nu numai că reduce deşeurile marine, dar oferă şi noi surse de venituri pentru pescăriile din zonele costiere sărace ale lumii.

 

Pentru că năvoadele sunt fabricate din nailon, ele reprezintă materialul ideal pentru fabricarea firului de mochetă. Salvând fluxul de deşeuri, Interface a creat un model de afaceri complet cu circuit închis. A conceput un proces de suprareciclare împreună cu furnizorul său de fire textile, Aquafil, pentru a prelua deşeurile de nailon – nu numai din năvoade, ci şi din puful de mochetă folosită şi din resturile industriale – şi să îl transforme în fibră de nailon 100% reciclat cu aceeaşi calitate şi acelaşi randament ca fibra brută.

 

Schema Net-Works a început ca pilot în 2012 cu patru pescării din apropiere de Danajon Bank, Filipine. În prima lună, s-a colectat o tonă de năvoade pentru reprelucrare. De atunci, proiectul s-a dezvoltat pentru a include mai multe comunităţi şi se doreşte extinderea către alte regiuni, cum ar fi India şi Africa de Vest.

 

Economia circulară pune accentul pe împărţirea resurselor fizice printr-o formă cu colaborare mai mare pentru consum, unde clienţii plătesc pentru beneficiul de a folosi un produs, nu pentru a-l deţine. Companiile vor vinde utilizarea produselor prin acorduri de închiriere sau acces, lucru care le permite să reţină dreptul de proprietate asupra bunurilor pe toată durata ciclului de viaţă, prelungindu-le performanţa prin întreţinere, reparaţii şi reutilizare.

Să împărţim

Anumite categorii de produse sunt mai predispuse decât altele la a fi propuse ca serviciu. Un sondaj realizat recent de Guardian a relevat că cei mai mulţi deţinători de companii (66%) consideră că hardware-ul/echipamentul tehnologic generează mai multă valoare ca produs-serviciu, urmat de echipamentele electrice şi electronice (56%) şi maşini, anvelope şi piese (51%). Interesant este că aceleaşi trei produse au fost menţionate şi de clienţi ca produse de care ar dori să beneficieze ca serviciu.
Modelele produs-serviciu ar putea lua mai multe forme, însă pot include plata la fiecare utilizare, închirierea sau împărţirea, deţinerea în leasing şi folosirea în comun/accesul multiplu. Următoarele exemple ilustrează cum produsele tradiţionale sunt reinventate ca servicii.

Vindem lumină, nu becuri

Philips deja vinde lumină ca serviciu – în care clienţii plătesc pentru randamentul lumenilor şi pentru măsurătorile de lumină generată, nu pentru echipamentul fizic, care este becul sau corpul de iluminat. Soluţia „plată per lux” a companiei generează economii de energie însemnate pentru clienţii ca Uniunea Naţională a Studenţilor (NUS) şi Autoritatea de Tranzit prin Zona Metropolitană din Washington (WMATA).
Birourile NUS din Londra sunt echipate cu lămpi LED de la Philips, care sunt închiriate printr-o schemă de plată fixă. Dacă NUS depăşeşte consumul de energie estimat, primeşte bani înapoi de la Philips. Acest lucru îi stimulează financiar pe cei de la Philips să ofere servicii cu o eficienţă energetică ridicată şi, în schimb, clientul are avantajul de a nu plăti costuri în avans şi de a se asigura că preţul rămâne fix pe o anumită perioadă – în acest caz, 15 ani.
Philips a conceput o soluţie personalizată şi pentru WMATA, transformând peste 13.000 de becuri de garaj în lămpi cu LED într-o încercare de a reduce consumul de energie cu 68% pe an şi de a economisi 11.000 de tone de emisii de CO2. Multe oraşe evită să treacă la LED-uri mai eficiente din cauza costurilor în avans, care sunt ridicate. Din nou, această schemă nu presupune plăți în avans, deoarece se bazează pe un contract de întreţinere în funcţie de randament pe 10 ani. Ca atare, le va aduce celor de la WMATA o economie de 600.000 de dolari în costuri de întreţinere.
Philips încearcă acum să îşi extindă modelul de produs-serviciu – dacă reuşeşte, schema ar putea fi doar începutul unei abordări complet noi în achiziţiile de sisteme de iluminat.
Un sondaj realizat recent de Guardian a relevat că cei mai mulţi deţinători de companii consideră că hardware-ul/echipamentul tehnologic generează mai multă valoare ca model produs-serviciu.”

Aţi închiria o pereche de blugi?

Lease A Jeans este un concept vestimentar introdus de Mud Jeans, prin care utilizatorii pot închiria o pereche de blugi pentru un an. După aceea au posibilitatea de a o păstra, de a o schimba sau de a o trimite înapoi. La expirarea contractului de leasing, blugii returnaţi sunt reprelucraţi, astfel încât materia brută şi fibrele reciclate să fie transformate în alte articole vestimentare.
Obiectivul companiei este acela de a construi o industrie a modei circulară pe baza uzului, nu a deţinerii. În perioada de închiriere, utilizatorii beneficiază de reparaţii gratuite şi, dacă aleg să păstreze blugii, îi pot returna totuşi pentru reciclare după ce se uzează. Mud Jeans prelucrează unele dintre materiale pentru a face noi linii de haine, cum ar fi hanorace, care se pot închiria şi ele prin schema Lease A Fleece.
Recent, compania a realizat un experiment, pentru a vedea câţi oameni ar plăti pentru haine sustenabile. Aproximativ 800 de persoane au avut ocazia de a da un preţ pentru o pereche de blugi Mud Jeans – unora le-a fost arătată emblema dezvoltării durabile şi contractul de leasing, iar altora, nu. Rezultatele au arătat că oamenii sunt dispuşi să plătească cu 12% mai mult pentru haine de închiriat decât pentru haine cumpărate.
Obiectivul companiei este acela de a construi o industrie a modei circulară pe baza uzului, nu a deţinerii.” 

Bucătării accesibile de închiriat

Retailerul suedez IKEA jonglează cu ideea de a închiria bucătării clienţilor în cadrul unei iniţiative mai ample ce vizează dezvoltarea durabilă, pentru a închide cercul de materie primă al lanţului de aprovizionare. Acesta intenţionează să ofere bucătării accesibile printr-un contract de leasing pe termen lung, prin care clienţii ar putea returna produsele la sfârşitul ciclului de viaţă pentru a fi reutilizate sau reciclate.
Steve Howard, directorul departamentului de dezvoltare durabilă al IKEA, a declarat public că o astfel de iniţiativă ar putea stimula consumul inteligent în sectorul de retail, unde oamenii ţin mai puţin la dreptul de proprietate. Compania a lansat deja campania „A doua viaţă pentru mobilă” în Franţa, prin care încurajează clienţii să aducă înapoi mobila folosită sau nedorită, pentru a fi revândută în magazin. Perioada pilot iniţială de două luni s-a dovedit a fi un succes şi 24 din 28 de magazine implicate continuă să ofere acest serviciu.
Retailerul suedez IKEA jonglează cu ideea de a închiria bucătării clienţilor în cadrul unei iniţiative mai ample ce vizează dezvoltarea durabilă, pentru a închide cercul de materie primă al lanţului de aprovizionare.”

Dărâmăm bariere

Trecerea către o economie circulară este abia la început. Tot sistemul în care operăm trebuie să fie circular, iar acest lucru înseamnă că trebuie să eliminăm aspectele conflictuale legate de reglementare, colaborare, guvernanţă, dinamica lanţului de aprovizionare, transparenţa datelor şi cultură. Una dintre cele mai mari bariere o constituie lipsa de scheme de preluare şi de infrastructură industrială pentru reutilizarea produselor derivate; această problemă a fost considerată cea mai mare în obţinerea circularităţii de către companiile intervievate într-un sondaj realizat de Guardian.
Deşi există posibilităţi de reformare a schemelor de reciclare naţionale şi internaţionale pentru a stimula simplificarea colectării şi reprelucrării materialelor, lucru care ar putea crea mai multe oportunităţi de refabricare cu valoare mai mare, trebuie să se stabilească şi noi reţele valorice. Aceste reţele valorice, construite pe baza logisticii inverse inteligente şi a gestionării înlesnitoare a produselor/bunurilor materiale, vor sprijini acele modele de afaceri alternative evidenţiate în secţiunile anterioare.
Nici companiile nu se simt încrezătoare să facă această schimbare – respondenţii din cadrul sondajului Guardian au spus că faptul că nu ştiu să facă trecerea la o economie circulară reprezintă a doua mare barieră. Au fost menţionate anumite aspecte legate de contabilitate, simulare financiară, marketing şi crearea valorii.
Acest lucru arată că economia circulară trebuie să fie relaţionată cu bazele afacerilor şi că trebuie să fie făcută relevantă pentru operaţiunile zilnice ale unei organizaţii. Folosirea limbajului potrivit pentru implicarea şi reţinerea angajaţilor este esenţială; acest lucru a fost demonstrat de studii recente. Tendinţa de servicizare în producţie, prin care se oferă servicii cu valoarea adăugată împreună cu produsele, reprezintă un bun reper de educare a operatorilor din acest sector cu privire la economia circulară.
Sondajul realizat de Guardian a mai subliniat şi faptul că multe companii consideră că nu există încă o cerere suficient de mare de produse circulare, dat fiind faptul că aceste bunuri ar putea impune un preţ mai mare – cel puţin pe termen scurt. Această lipsă de cerere este un element descurajant, iar companiile trebuie să încerce să creeze propuneri interesante pentru a trezi interesul clientului şi al consumatorului.
Probleme mari există şi în lanţurile de aprovizionare, în special în cele globale, de a coordona fluxurile circulare de materiale şi de a debloca inovaţia necesară pentru reproiectarea acestor sisteme noi. O singură companie poate avea o influenţă foarte mică asupra furnizorilor direcţi, ca să nu mai vorbim de cei din aval sau din amonte din lanţ, de a deschide un dialog benefic pentru ambele părţi sau de a colecta datele corecte necesare pentru a o ajuta în această iniţiativă.
Pe măsură ce va creşte nevoia de inovaţie, companiile vor privi din ce în ce mai des în afara comunităţilor tradiţionale de beneficiari şi vor aborda grupuri neconvenţionale, cum ar fi creatorii, inovatorii şi futuriştii.
Unul dintre cele mai puternice instrumente care vor ajuta la instalarea unei economii circulare este schimbarea mentalităţii – iar acest lucru vine din educaţie.”

Ce urmează?

Unul dintre cele mai puternice instrumente care vor ajuta la instalarea unei economii circulare este schimbarea mentalităţii – iar acest lucru vine din educaţie. Regândirea modelelor economice va implica nu numai reorganizarea sistemului, ci şi redefinirea modelului de afaceri. De exemplu, este posibil ca producătorii şi vânzătorii cu amănuntul să fie nevoiţi să nu se mai considere numai simpli producători şi vânzători de produse, ci colaboratori şi furnizori de performanţă conexă serviciilor.
La scară mai largă, va fi nevoie de aptitudini noi, în special în disciplinele STEM (Ştiinţă, Tehnologie, Inginerie, Matematică). Includerea economiei circulare în planul de învăţământ este esenţială pentru a reuşi acest lucru – laboratoare de idei celebre, ca The Aldersgate Group, au solicitat o reformă a învăţământului prin care să li se permită elevilor şi studenţilor să înţeleagă raţionamentul „sistemelor integrale” din fluxurile de produse de proiectare, tehnologii, materiale şi energie.
Pentru a contribui la această iniţiativă, Fundaţia Ellen MacArthur (EMF) derulează o serie de programe educative în licee şi facultăţi. A conceput seturi de lucru pentru profesori, încurajându-i să predea discipline STEM şi alte materii creative într-o manieră interdisciplinară. Anul trecut, Universitatea Bradford a lansat primul masterat în economie circulară din lume în parteneriat cu EMF şi cu companii de top, reflectând nevoia mai mare de a avea un cadru academic coerent.
Există, de asemenea, nevoia de colaborare internaţională între lideri mondiali, pentru a ajuta la extinderea acestei mişcări la nivel internaţional. Guvernele joacă un rol esenţial în coordonarea propriilor eforturi, pentru a se asigura că orice intervenţie legislativă făcută stimulează produsele circulare şi eficienţa proceselor. La fel de important este să se asigure că politicile regionale sunt armonizate, astfel încât să se evite prăbuşirea în pieţe, în special când materialele sunt comercializate pe distanţe mari.
Factorii de decizie legislativă ar putea include obiective de prevenire a generării deşeurilor, stimulente pentru proiecte ecologice şi simbioză industrială şi dezvoltarea unor standarde internaţionale privind produsele/serviciile circulare. Cadrul de economie circulară al Comisiei Europene, cel mai avansat text de lege de până acum, menţionează soluţionarea unora dintre aceste probleme.
Pe măsură ce creşte apetitul de economie circulară al companiilor, merită să urmărim îndeaproape Guvernul Scoţiei, Autoritatea pentru Afaceri din Danemarca şi regiunea Valoni din sudul Belgiei. Aceste trei entităţi conlucrează cu EMF pentru a face cunoscute cele mai bune practici în intenţia lor de a crea capacitate şi de a dezvolta circularitatea pieţelor noi.

Acest material a fost realizat de Guardian Labs, Guardian News şi departamentul de materiale comerciale Media în colaborare cu Philips.

Imagini artistice: Mandy Barker.